Escină (Aescin; escin)

Termenul escină se referă la un amestec de saponine cu proprietăţi antiinflamatoare, vasoconstrictoare şi vasoprotectoare, care sunt întâlnite în specia vegetală Aesculus hippocastanum (castan porcesc). Principalul compus activ din compoziţie este β-escina, dar amestecul mai conţine multe alte componente, precum: α-escină, protoescigenină, barringtogenol, criptoescină şi derivaţi de benzopironă.[1] Studiile arată faptul că escina, în special β-aescin pură, poate fi utilizată ca tratament eficient de scurtă durată al insuficienţei venoase cronice
Mai mult .....

Formula brută : C55 H86 O24
Masă molară : 1.131,2569 ± 0,0572 g / mol
C 58,39%, H 7,66%, O 33,94%,


Cuvinte cheie :


Abrevieri : SBA - substanțe biologic active; PV - produse vegetale;



1. Biochimia castanului

Astfel, din scoarța de castan au fost izolate şi descrise cumarinele esculetina şi glicozida sa esculina (până la 3 %), oxicumarinele fraxetina şi scopoletina şi glicozidele respective fraxina şi scopolina, glicozida flavonoidică cuercetina, substanțe tanante (dimerul catehinei proantocianidina A2), fitosteroli şi complexul de saponine triterpenice "escină” [2]. Florile de castan se caracterizează prin conținutul de mucilagii şi pectine din clasa hidraților de carbon şi prin conținutul relativ mare de flavonoide, în special derivați ai chempferolului şi cuarcetinei, glicozide flavonoidice, substanțe tanante şi glicozidele escinei. Frunzele de castan, similar florilor conțin pectine, sunt bogate în flavonoide – derivați ale chempferolului şi cuarcetinei, carotenoide şi, evident, sunt bogate în clorofilă. Semințele de castan, similar altor semințe, conțin în cea mai mare parte hidrați de carbon – amidon şi pectine (50 - 60 %), proteine (11 %) şi ulei gras (5 - 7 %). Însă acestea sunt un produs vegetal valoros, în primul rând, pentru conținutul relativ mare de escină (până la 8 - 13 %) – saponină triterpenică din seria β-amirinei (aglicon – escigenolul) şi glicozide ale cumarinei, oxicumarinei, substanțe tanante ş.a., considerate a fi principiile active responsabile de activitățile farmacologice cele mai importante, caracteristice acestui produs.




2. Structura moleculară

Escina este un amestec de cel puțin 6 glicozide de bază şi peste 20 glicozide derivate ale agliconului de bază, având ca constituent de bază (75 - 80%) β-escina. O asemenea diversitate de SBA asigură şi o diversitate a activităților biologice a PV respective, unele cunoscute şi aplicate în tratamentul diferitelor afecțiuni încă din vremuri străvechi. În medicina ştiințifică castanul a fost introdus de medicul francez A. Artault de Vevey prin publicarea în 1896 în "Revue de thérap. méd. chirur.” a rezultatelor privind tratarea cu succes a hemoroizilor şi a dilatării varicozice a venelor cu tinctură de castan. Anume aceste efecte terapeutice s-au dovedit a fi cele mai prețioase pentru PV din castan şi până în zilele noastre. Efectele venotonic, antivaricozic, de întărire a capilarelor şi alte efecte privind afecțiunile vaselor sangvine, după cum s-a demonstrat, se atribuie în cea mai mare parte escinei (Fig.), deşi un rol mare în manifestarea acestor efecte revine şi compuşilor cumarinici şi flavonoidelor.




3. Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Astăzi, extractele din Hippocastani cortex sunt utilizate în tratamentul diareii, hemoroizilor, flebitei și, mai rar, în inflamații și alte afecțiuni dermice.

Esculozida crește rezistența vasculară și scade permeabilitatea peretelui capilar; de asemenea, are proprietatea de a absorbi radiațiile UVB răspunzătoare de apariția eritemelor și, ca urmare, intră în compoziția unor preparate cosmetice tip filtru pentru radiațiile solare.

Escina are proprietăți antiinflamatoare, antiedematoase și antiexsudative. De ase­menea, crește tonusul vascular, crește rezistența peretelui capilar și scade permeabilitatea capilară. Aceleași efecte au fost evidențiate și pentru extractele din Hippocastani semen (studii in vitro și in vivo).

Mecanismul de acțiune al escinei, complex și încă puțin cunoscut, implică inhibarea activității enzimelor lizozomale, precum și stimularea sintezei de ACTH și corticosteroizi.

Administrată intern, escina acționează profilactic față de apariția de edeme, respectiv ca antiexsudativ venos. Efectul edem-preventiv se pare că se datorează, în primul rând, unei acțiuni de inhibare a degradării proteoglicanilor din endoteliul vascular; ca urmare, permeabilitatea capilară este redusă.

Acțiunea vasculară a escinei este bifazică: în faza inițială acționează vasodilatator atât asupra venelor, cât și asupra arterelor, pentru ca apoi să acționeze prin tonifierea acestora.

Nu trebuie însă confundată escina cu extractele din Hippocastani semen, în care, alături de escină, se găsesc și compuși flavonoidici care cresc solubilitatea redusă a escinei și, prin aceasta, rata ei de absorbție. În plus, și alte componente (proantocianidoli) acționează venotonic.

Escina se utilizează în tratamentul insuficienței venoase și limfatice, al fragilității capilare, hemoroizilor, hematoamelor și luxațiilor. Se mai administrează în aftele și ulcerațiile de la nivelul mucoasei bucale.


Bibliografie