Celule şi Molecule W: Gama-glutamiltransferaza (GGT)

Gamma-glutamiltransferaza (de asemenea γ-glutamiltransferaza, GGT, gamma-GT, gamma-glutamil transpeptidaza; este o transferază (un tip de enzimă) care catalizează transferul grupărilor funcționale gamma-glutamil din molecule precum glutation la un acceptor care poate fi un aminoacid, o peptidă sau apă (formând glutamat). GGT joacă un rol cheie în ciclul gamma-glutamil, o cale pentru sinteza și degradarea glutationului. precum și detoxifiere cu droguri și xenobiotice. Alte linii de dovezi indică faptul că GGT poate exercita, de asemenea, un rol pro-oxidant, cu efecte reglatoare la diferite niveluri în transducția semnalului celular și fiziopatologia celulară. Această transferază se găsește în multe țesuturi, cel mai notabil fiind ficatul și are semnificație în medicină ca marker de diagnostic.

Mai mult Gama glutamiltransferaza este o enzima cu localizare hepatica si la nivelul ductelor biliare, implicata in procesele metabolice ale mediatorilor de inflamatie, ale substantelor carcinogene si al celor toxice. Cea mai mare parte a enzimei se regaseste in stare legata la nivelul LDL low density lipoproteins dar si sub forma libera. GGT este indepartat din plasma prin excretie la nivelul sucului biliar cu metabolizare ulterioara renala si eliminare urinara.

EC 2.3.2.2 CAS 9046-27-9 RCSB PDB PROSITE SCOPe TCDB OPM 1 OPM 2 OPM 2

Introducere

Gama-glutamiltransferaza (GGT) este enzima responsabilă pentru catabolismul extracelular al glutationului – principalul antioxidant tiolic din celulele mamiferelor. GGT este situat pe membranele celulelor cu activitate secretoare sau absorbtivă ridicată, cum ar fi ficatul, rinichii, pancreasul, intestinul, inima, creierul și prostata [3]. Activitatea serică a GGT este afectată de factori genetici și de mediu [17]. GGT este un test enzimatic al funcţiei hepatice de generaţia a doua, care a fost iniţial folosit ca un marker sensibil al inflamaţiei hepatice.

γ-GT este enzima responsabilă de catabolismul extracelular al glutationului (GSH, γ-glutamil-cisteinil-glicină), principalul agent antioxidant intracelular tiol din celulele mamiferelor.1 Este prezent, legat printr-o mică secvență lipofilă a subunității sale mai mari. , pe membrana suprafeței celulare a majorității tipurilor de celule; deși aceeași proteină este produsă în toate țesuturile, diferențele dintre fragmentele de zahăr permit ca numai ficatul γ-GT să fie detectabil în ser.10 Majoritatea γ-GT serice este legată de purtători, cum ar fi α- și β-lipoproteine și albumină. 1 Această asociere este probabil să apară în hepatocite, înainte ca γ-GT să se elibereze în ser, prin mecanisme încă necunoscute. [Emdin, 2005]

Activitatea serică a γ-GT este afectată de factori genetici și de mediu, cu heritabilitatea estimată la 0,52,11 În intervalul său normal, are mulți alți determinanți, chiar mai puternici decât funcția hepatică sau consumul de alcool. Programul de promovare3, o populație norvegiană mare neselectată12 și un studiu prospectiv pe 7613 bărbați britanici de vârstă mijlocie6 arată o asociere puternică pozitivă între nivelul seric γ-GT și indicele de masă corporală, consumul de alcool, fumat, lipoproteinele totale și HDL, colesterolul seric. , acid uric, trigliceride serice, ritm cardiac, tensiune arterială sistolică și diastolică, medicamente antihipertensive, boli cardiace ischemice preexistente, diabet zaharat și utilizarea de glucoză din sânge a contraceptivelor orale și menopauză; gravidele au avut valori mai mici.3,5,6,12 γ-GT a prezentat o asociere negativă la bărbați în ceea ce privește activitatea fizică și funcția pulmonară (volum expirator forțat în 1 secundă) și consumul de cafea.3,5,6. [Emdin, 2005]

Modificări ale concentraţiei GGT au fost raportate într-o mare varietate de conditii clinice, inclusiv în patologia pancreatică, infarctul miocardic, insuficienţa renală, bolile pulmonare obstructive cronice, diabetul zaharat și alcoolism [1, 6, 14]. Modificări ale concentraţiilor serice ale GGT sunt, de asemenea, găsite la pacienţi care utilizează medicamente cum ar fi fenitoina și barbituricele, precum și la persoanele cu aport crescut de carne [7].

Pe lângă utilizarea în diagnostic, nivelul GGT serice are o semnificaţie epidemiologică substanţială. Este cunoscut faptul că nivelul GGT crește, independent de consumul de alcool, cu vârsta și alte condiţii patologice, cum ar fi diabetul zaharat [4], obezitatea [15] și insuficienţa cardiacă congestivă. Diferite studii arată o asociere pozitivă între nivelul de GGT serică și: 1) indicele de masă corporală, consumul de alcool, fumatul; 2) nivelul lipoproteinelor totale și lipoproteinelor de densitate înaltă (HDL), colesterolului seric, acidului uric, trigliceridelor serice; 3) frecvenţa bătăilor cardiace, nivelului tensiunii

Efectele prooxidante ale hidrolizei glutationului prin γ-glutamiltransferaza

γ-GT activ catalitic a fost găsit în plăcile aterosclerotice cerebrale, carotidiene și coronare din studii autoptice și endoarterectomie chirurgicală, colocalizate cu lipoproteine cu densitate oxidată (LDL) și celule spumoase CD68+.^13–15 În ceea ce privește posibila asociere între γ-GT și proces inflamator, trebuie de asemenea considerat că γ-GT are un rol cheie în interconversia mediatorului inflamator care conține glutation leucotrienă C4 în leucotrienă D4.¹⁶ [Emdin, 2005]

GGT ca marker al patologiei hepatice

Nivelul seric al GGT este semnificativ crescut în bolile hepatobiliare, cu cele mai mari valori în sindromul colestatic [18]. GGT a fost investigată și adoptată ca un test funcţional hepatic sau enzimă hepatică în anii ’60-70 ai secolului trecut. Acesta este un test sensibil, valorile lui fiind anormale la majoritatea pacienţilor cu boli hepatice, indiferent de cauză, cu toate că valori mai mari se găsesc la pacienţii cu colestază. Primele studii clinice au arătat o prevalenţă ridicată a GGT anormale la pacienţii cu cancer hepatic primar sau secundar. Nivelul redicat al GGT asociat cu hepatocarcinomul poate fi pozitiv la bolnavii cu hepatom, care au valoarea normală a alfa-fetoproteinei. GGT poate fi utilă în detectarea, monitorizarea sau chiar prezicerea hepatocarcinomului, dar până acum nu există rezultate suficiente care să sugereze o sensibilitate ridicată a acestei metode.

Bibliografie

1. Emdin M., Pompella A., Paolicchi A. Gamma-glutamyltransferase, atherosclerosis, and cardiovascular disease:triggering oxidative stress within the plaque. In: Circulation, 2005; nr. 112, p. 2078-2080.
2. Expert Panel on Detection, Evaluation, and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults: Executive Summary of The Third Report of The National Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel on Detection, Evaluation, and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults (Adult Treatment Panel III). In: JAMA, 2001; nr. 285, p. 2486-2497.
3. Green R.M., Flamm S. AGA technical review on the evaluation of liver chemistry tests. In: Gastroenterology, 2002; nr. 123, p. 1367-1384.
4. Karlson B.W., Wiklund O., Hallgren P., Sjolin M., Lindqvist J., Herlitz J. Ten-year mortality amongst patients with a very small or unconfi rmed acute myocardial infarction in relation to clinical history, metabolic screening and signs of myocardial ischemia. In: J. Intern. Med., 2000; nr. 247, p. 449-456.
5. Karp D.R., Shimooku K., Lipsky P.E. Expression of gamma-glutamyl transpeptidase protects Ramos B cells from oxidation-induced cell death. In: J. Biol. Chem., 2001; nr. 276, p. 3798-3804.
6. Lee D.H., Jacobs D.R. Jr., Gross M. et al. Gammaglutamyltransferase is a predictor of incident diabetes and hypertension: the Coronary Artery Risk Development in Young Adults (CARDIA) Study. In: Clin. Chem., 2003; nr. 49, p. 1358-1366.
7. Lee D.H., Steff en L.M., Jacobs D.R. Association between serum gamma-glutamyltransferase and dietary factors: CARDIA study. In: Am. J. Clin. Nutr., 2004; nr. 79(4), p. 600-605.